La început a fost dansul. Visam să fiu balerină. De la balet a început totul.
Părinții mei, aveau o plăcere deosebită de a merge la Operă – am văzut toate spectacolele de operă și balet ale timpului, și așa am devenit fascinată de luminile scenei, de strălucirile costumelor dar și de farmecul muzicii. Sesizând această aplecare a mea spre lumea aceea de dincolo de rampă părinții m-au înscris la cercul (da, așa se numea pe vremea aceea) de dans clasic, la Palatul Pionierilor (actualmente Palatul Cotroceni) de care mă leagă multe amintiri plăcute…
…apoi am urcat pe scena vechii Operete ca una din “lebedele mici” din Lacul Lebedelor, am fost apoi “păpușa” din Coppelia, “Floarea” din “Anotimpurile”…Năzuința mea supremă era să pășesc pe scena Operei ca prim balerină! Dar, n-a fost să fie așa… nu am fost acceptată la Liceul de Coregrafie (prea mică, prea grasă, nu știu) și prin urmare visul meu dintâi s-a fost spulberat în mii de cioburi pe care, la vremea aceea, le-am perceput ca o imensă nedreptate, ca o primă strâmbătate a lumii minunate în care trăisem până atunci …
…Ca prin minune însă, o colegă de școală mi-a sugerat în toamna aceluiași an să vin la o școală de arte, așa, ca relaxare și ca să mai uit de dorul de dans…Am zis da…și…asta a fost tot!
Au urmat apoi liceul Tonitza, facultatea de Arte Plastice…și, până la urmă tot la luminile scenei am ajuns… Alte scene, dar lumini asemenea. In fine, soarta are uneori rațiunile ei!…
Daniela Voicilă Drăgulescu s-a născut la București în 1961. A absolvit Liceul de arte plastice ”Nicolae Tonitza” și apoi a studiat la Universitatea Națională de Arte București, secția Pictură – scenografie, absolventă a promoției 1988. Este artist vizual independent, pictor , scenograf și designer vestimentar, membru UAP ,UCiN și IWS Romania
A vernisat peste 30 de expoziţii personale în România, Franța , Spania ,Bulgaria, Marea Britanie și Statele Unite, și a participat la peste 50 de expoziţii colective. Se pot enumera : 2020 – la Teatrul Național București ,Salonul Național de Plastică Mică Brăila , Ulma Carisa Madrid Spania(actualmente deschise și carantinate- subiectul proiectului ); 2019 Galeria de Arta Ruse , Bulgaria ; ACCACE Romania ; Banca Mondială ; 2018 – Sala Constantin Brâncuși Palatul Parlamentului ;Londra , Marea Britanie; 2003- Salonul de Arta al Guvernului României; 2007 – Saint Sebastien sur Loire ;2005 -Goudargue, Franța; 2004 -Tolosa , Spania; 1999 Angers , Franța; 1996 Căminul Artei București; 1993 – Chico California,SUA; 1992 Angers , Nantes ,Franța
Domeniile artelor vizuale prin care se exprimă sunt diverse – pictură, mixed media art , modă , costume și decoruri de teatru și film. Astfel o selecție a producțiilor la care a realizat costume și decoruri – filmul de fictiune “Ca niciodată a fost odata…” regia Bogdan Dragulescu, „Little boy”, regizor Rachid Bouchareb, Franţa , „Donau”, co-producție internaţională, regizor Goran Rebic, Austria, « Fără dragoste » regia Bogdan Drăgulescu, « Unde fugi, maestre? » co-producţie Moldova Film, Chişinău – Societatea « R », regia Bogdan Drăgulescu și o selecție de spectacole –“ Eu,tu și o eclipsă , Poveștile României regia Daniel Chirilă Teatrul Țăndărică, “Eu am vazut-o primul”,’Frumoasa si Bestia” regia Gabriel Apostol Teatrul Toma Caragiu Ploiești, ” Poveste de iarna”regia Bogdan Dragulescu Teatrul Calutul de mare Constanta, “Amor cu parfum de altadata” regia Octavian Jighirgiu Teatrul Nae Leonard Galati,”Micul Print” dupa Antoine de Saint Exupery ,regia Bogdan Dragulescu , Teatrul Tandarica Bucuresti,”Tara de dincolo de lumina” regia B.Dragulescu teatrul Nae Leonard Galati ,” O Harababura” regia lui Ion Ciubotaru la Teatrul Luceafărul Iași, „Fantoma din Canterville” regia Gabi Apostol – Teatrul Toma Caragiu Ploiești, „Visul unei nopți de vară” regia Bogdan Drăgulescu – teatrul Gong Sibiu,„Don Quijote” regia Cătălin Vasiliu – Teatrul Gulliver Galați, „Furtuna”, regia Bogdan Drăgulescu – Teatrul Luceafărul, Iași, „Mai cântă o dată, Sam” de Woody Allen, regia BogdanDrăgulescu Teatrul „Maria Filotti” , Brăila, „Castelul din Carpați” după Jules Vernes,Bogdan Drăgulescu – Teatrul „Gulliver” , Galaţi,„Calea Văcăreşti cea din ceruri”, de Dorel Dorian, regia Bogdan Drăgulescu, la Teatrul Evreiesc de Stat – Bucureşti,« Interludii Cervantes » regia Alexander Hausvater,“Bastien şi Bastienne” operă de W. A. Mozart regia Ion Caramitru ,Teatrul „Ţăndărică”,„Visul unei nopți de vară” de W. Shakespeare, regia B. Drăgulescu,Teatrul National pentru Tineret Subotica , IugoslaviaA obținut nenumărate premii pentru scenografie la spectacolele enumerate mai sus, Diploma de excelență pentru întreaga activitate artistică , Premiul UNITER pentru debut
Si așa am pornit in lunga călătorie în care mă aflu și acum.
Am ales scenografia (arta care îmbină mai multe la un loc – scena, lumina, decorul, costumul dar nu in cele din urma pictura). De fapt, mult mai târziu am realizat că tot de la dorul de scenă și oful meu cel vechi cu dansul mi se trăgea. Doar așa am putut rămâne cumva în sfera acelorași lumini. Doar că eu mă plasam acum în altă perspectivă. Eram tot o slujitoare a SCENEI cu ale ei STRĂLUCIRI FEERICE. Numai că eu nu mă mai visam pe ea, ci începusem să visez că pot fi aceea care o „închipuia”, o proiecta, o construia, aceea care îi dăruia lumina Vieții și strălucirea Sărbătorii. Instrumentele de lucru erau altele.
În fiecare lucrare mă regăsesc
Îmi place ideea de libertate când creez. Acest sentiment este puterea care mă face să creez și să mă exprim în felul meu unic.
Păreri și impresii
Când privesc lucrările Danielei Drăgulescu, îmi revine in memorie credoul lui Josef Svoboda in "conceptul continuu", în ideea ca fiecare nou spectacol reprezintă un kilometru zero al creației. Pentru Daniela Drăgulescu ,proiectul scenografic e nu numai o provocare,ci si ocazia de a transforma arta plastica in animatie, de a desprinde figurile din bidimensionalitate si a le da calitatea esentiala a actiunii si vitalitatii. Esential in scenografiile sale realizate pentru teatre din Romania si strainatate este personajul.Felul in care il ipostaziaza scenografa dezvolta original portretul dramaturgului, fara a –l contrazice, îmbogățindu-l si impersonându-l prin concretețea înfățișării. Dramaturgia scenografica a Danielei Dragulescu mizeaza pe personaj, pe dinamica dialectica dintre acesta si narativitatea teatrala. Ca spectator avizat ori novice, esti rapid captivat de ingeniozitatea cu care Daniela dragulescu se pozitioneaza imaginativ intre litera textului, vointa autorului, viziunea regizorului, nevoile actorilor si asteptarile publicului. Natura complexa,artista demonstrează cu asupra de măsura ca fantezia sa se adaptează perfect atât unui traseu creator individual,acela al artistului vizual care semnează pictura, grafica ori acuarela, cat si demersului estetic de echipa pe care il reprezintă teatrul. Spațiul scenic devine o lume populata de roadele unei fantezii multiple, careia Daniela Drăgulescu ii da forme, culoare, volume, adica viata teatrala. Impresionanta ,si intr-un caz si in altul,e capacitatea imaginativa si plăcerea elaborării.
critic de teatru